miercuri, 30 septembrie 2015

Cum se falimentau firmele româneşti în favoarea celor din U.E. Pentru cei care au murit sărăciţi ancheta e prea târzie

O data cu ultimele arestari din Primaria Capitalei, s-a ridicat pentru prima data problema scumpirilor nejustificate la utilitatile publice, respectiv tariful la apa in Bucuresti. Nu stiu ce final va avea, dar chiar daca va avea un final fericit, adica va conduce la scaderea tarifelor si se vor verifica si tarifele la celelalte utilitati, va fi prea tirziu pentru cei care urmare scumpirilor enorme si nejustificate impuse de UE, au saracit intr-atita incit au murit de foame ori de frig, s-au sinucis din saracie si disperare ori au fost nevoiti sa-si paraseasca tara.
UE, o organizatie suprastatala corupta si anticrestina pina in maduva oaselor, pe care inca multi o considera salvarea noastra, a gasit in Romania niste conducatori corupti (pe care chiar ea, UE, SUA si Israelul i-au ajutat sa ajunga la conducere) si prin care au impus ca Romania sa renunte la suveranitate, ne-au obligat sa vindem pamintul romanesc europenilor cu bani, ne-au obligat sa privatizam ce mai exista rentabil in Romania companiilor europene (in primul rind toate serviciile de utilitati publice), ne-au obligat sa majoram tarifele si sa le oferim multe alte facilitati (ori fiscale, ori sa acceptam biruri noi pentru serviciile oferite). Aceasta, a inceput cu mult timp inainte, pregatirea fiind facuta deja pina sa intram in UE.
O sa va povestesc un episod despre care, in afara de saptaminalul “Academia Catavencu”, nu a scris nimeni. Sesizind nenorocirea care ne asteapta, la inceputul anului 1999 mi-am pierdut o luna si jumatate cautind facturile vechi individuale incepind cu ianuarie 1997, rugind administratia blocului sa imi puna la dispozitie facturile comune in aceasi perioada, cautind cursul valutar (care pe atunci nu era pe net), cautind si studiind nenumarate acte normative care loveau interesele romanilor. Apoi, am redactat o actiune judecatoreasca (ordonanta presedentiala) la care s-au raliat si alti luptatori in revolutie (Claudiu Iordache – fost prim-vicepresedinte al FSN, Nica Leon – la acel moment presedintele Partidului Liber Democrat si Constantin Calacea – la acel moment presedintele Asociatiei “21 Decembrie 1989”). Prin aceasta actiune, inregistrata la Judecatoria sectorului 1 la data de 22 februarie 1999 sub nr. 3039/1999, am solicitat instantei sa constate ca prin politica sa, Guvernul Romaniei incalca dreptul cetatenilor Romaniei de a li se asigura un nivel de trai decent, conform art. 43 din Constitutie. Pe parcursul procesului, au formulat cereri de interventie in interesul nostru fostul deputat Horia Radu Pascu, Uniunea Veteranilor de Razboi si Urmasilor Veteranilor, Asociatia “15 Noiembrie 1987” Brasov, Asociatia revolutionara “21 Decembrie 1989” Bucuresti, Asociatia revolutionara “Alianta Poporului”, Asociatia revolutionara “Liga Nationala a Luptatorilor din Decembrie 1989”, Uniunea Democrat Crestina (condusa de revolutionarul Ion Gitlan) si Asociatia Generala a Economistilor din Romania – filiala economistilor consultanti.

Prin sentinta civila nr. 7994/20 mai 1999 cererea a fost respinsa ca fiind inadmisibila pe calea ordonantei presedentiale. Imi este greu sa ma pronunt asupra acestei motivari – in practica judecatoreasca nu a existat niciodata o cerere de constatare pe cale de ordonanta presedentiala, dar saracirea accentuate si alarmanta a poporului roman nu prezenta caracter de urgenta? Ne-am conformat insa si, la 20 iulie 1999, am formulat o noua cerere, in baza dreptului comun, de data aceasta fiind 12 reclamanti (la cei 4 reclamanti initiali, s-au alaturat toti cei 8 intervenienti). In acest nou proces au formulat cerei de interventie in favoarea noastra Partdidul Liberal Democrat Roman condus de Niculae Cerveni (fostul PNL-CD) si Federatia Educatiei Nationale. Aceasta noua actiune a fost respinsa rind pe rind la fond, in apel si in recurs; apoi, a fost respinsa si de CEDO (aparatoarea bancilor si companiilor mafiote din UE) la data de 6 septembrie 2007.
Acum, haideti sa va spun cine nu a vrut sa bage in seama actiunea noastra (si poate ca memoria nu mai ma ajuta sa-mi amintesc pe toti).
Eu personal i-am dat actiunea lui Ion Gavra (pe atunci vicepresedinte PUNR), iar Nica Leon i-a dat actiunea lui Corneliu Vadim Tudor. Le-am cerut sa intre si ei in proces ca intervenienti, dar au refuzat. Asta insa nu l-a impiedicat pe Gavra sa prezinte calcululele mele intr-o emisiune TV in care critica guvernul. Au mai refuzat sa intre in proces UFD-ul lui Vosganian si ApR-ul lui Melescanu.
Am pierdut ore intregi cu sindicatele. Liderii marilor centrale sindicale (CNSRL-Fratia, Cartel Alfa, CSDR) se dadeau ascunsi – tot timpul, cind ii cautam, erau plecati la congrese sindicale in strainatate. Le-am lasat si lor copiile actiunii si a ramas ca pastram legatura telefonic. Degeaba, ei nu m-au sunat niciodata iar cind ii sunam eu, imi spuneau ca inca nu s-a hotarit nimic – pina cind mi-am dat seama ca nu are rost sa ii mai sun. In schimb, Bogdan Hossu, ca si Gavra, prezenta la TV calculele mele pentru a critica guvernul. Apoi, am aflat un lucru: unii dintre marii sefi ai sindicatelor fusesera pusi acolo de securitate, pentru a putea fi controlati! Aveau dosare de informatori! Din aceasta cauza ei faceau greve pe cont propriu, dar niciodata nu s-au corelat pentru o greva generala care putea sa darime orice guvern ticalos!
Am avut o discutie halucinanta cu sindicalistii de la Metrou. Radoi era plecat in strainatate (este de mirare?), dar cei cu care am vorbit si le-am dat actiunea sa o citeasca, m-au asigurat ca in prima sedinta (chiar in dimineata zilei in care dupa amiaza procesul avea termen de judecata) vor aproba sa intre in proces. M-am dus la ei cu cererea de interventie gata redactata, doar sa o semneze. Si totusi, mi s-a spus ca la nivelul conducerii s-a stabilit ca ei, nefiind bugetari, nu pot sa intre in proces! I-am intrebat: ”Dar voi nu primiti subventii de la stat?” “Ba da!” “Deci, sinteti bugetari; dar voi nu sinteti si cetateni romani? Pe voi nu va afecteaza aceste scumpiri enorme si nejustificate?” “Imi pare rau, dar membrii conducerii au plecat, asa ca nu se poate vota din nou”.
Dl. Bobulescu, presedintele “Alma Mater”, m-a anuntat refuzul conducerii de a intra in proces, dar cel putin ne-a urat succes.

La fel de halucinanta mi s-a parut consecinta discutiei la Liga Studentilor. Le-am expus ideea, le-am dat o copie a actiunii, a ramas ca pastram legatura telefonic dupa ce se intilneste si hotaraste organul colectiv de conducere. Dupa o asteptare rezonabila fara nici un raspuns, i-am sunat eu – o tinara mi-a raspuns comunicindu-mi ca intrucit nu au stiut unde au pus actiunea, nu au mai luat-o in discutie!Uniunea Nationala a Pensionarilor din Romania ne-a tratat tot cu refuz. Presedintele ne-a spus ca ei tocmai au fost in audienta la Cotroceni si Emil Constantinescu le-a promis ca toate problemele lor vor fi rezolvate. Dupa citeva luni, l-am vazut la TV pe acelasi presedinte cum declara ca au fost mintiti si ca toti pensionarii din tara vor iesi in strada; nu a iesit nimeni.

Nu au vrut sa intre in proces nici Liga Apararii Drepturilor Omului si nici Grupul pentru Dialog Social (pe atunci, nu stiam ca GDS este principala oficina sionista in Romania).
Am dat copii ale actiunii la “Adevarul”, “Romania Libera”, “Jurnalul National” (am asteptat 4 ore sa intram la Marius Tuca, dar nu a avut timp de noi, asa ca am lasat actele la receptie); am dat la Associated Press si la Europa Libera – degeaba! Am anuntat toate posturile TV. Nimeni nu a comentat, nimeni nu a venit la proces! Dupa mai bine de 15 ani, poate sint unii pe care i-am uitat.
Si acum, haideti sa vedem care sint cifrele de care vorbeam:
Santajati sa privatizam serviciile de utilitati publice in favoarea companiilor din UE, prima victima a fost Romtelecom. Romanii stiu ca 51 % din actiunile Romtelecom au fost “privatizate” in favoarea OTE, companie nationala a Greciei (ce privatizare este asta, cind vinzi unei companii de stat?). Doar ca vinzarea nu a fost catre OTE, ci catre “puiutul” acestuia, OTEROM, infiintat de OTE in Cipru, cu o mai putin de o luna inainte de “licitatie” si cu un capital de cca. 9.000 $; si doar ca noi nu am vindut 51 % din actiuni, ci doar 35 % – restul de 16 % au fost cedate gratis de statul roman, cu titlu de uzufruct! Cum prin aceasta privatizare frauduloasa s-a incalcat in trei rinduri Constitutia Romaniei, cum subevaluarea firmei evreiesti (din SUA) Goldman Sachs ne-a privat de multe miliarde de $ (pentru aceasta subevaluare, guvernul oferindu-le si un “onorariu de succes” de aproape 10 mil. $) , cum cei 7 membrii ai comisiei de privatizare (in frunte cu raposatul fost prim-ministru Radu Vasile) au incasat o mita de 75.000.000 $, cum Laura Codruta Kovesi s-a dat peste cap sa ingroape aceasta ancheta, ar fi prea multe de scris. Cine vrea sa afle, sa citeasca pe internet “Codul lui Lucifer II”. Eu o sa ma refer la cresterile de tarife, in conditiile in care ministrul Sorin Pantis (unul din cei 7 mituiti) declara ca o data cu privatizarea Romtelecom, tarifele vor scadea:
– la 1 ian. 1997 abonamentul lunar era de 4.800 lei (1 ,16 $); la 24 aprilie 2003, abonamentul ajunsese la 178.500 lei (5,33 $) – privatizarea a condus la o crestere de 37,2 ori mai mare decit devalorizarea leului in perioada 1997-2003;
– taxa de service (care pe timpul dictaturii Ceausescu nu exista, fiind inventata in 1993 de guvernul Vacaroiu) a crescut de la 520 lei (0,1257 $) la care s-a adaugat TVA-ul, la 8.731 lei (de 16.8 ori mai mult);
– impulsul telefonic de 3 minute (20 lei, adica 0,5 centi) a ajuns la 738 lei un impuls de 40 secunde – o scumpire per secunda de 166 de ori!
Actiunea noastra, desi respinsa, a avut unele efecte: Consiliul Concurentei (pirit si el in proces), a declarat avansul spre decontare impus de Sorin Pantis ca ilegal si a obligat Romtelecom sa il restituie, Romtelecom fiind astfel nevoit sa reduca din factura fiecarui abonat cite 80.000 lei; apoi, Romtelecom a fost nevoit sa renunte si la taxa de service.
In ce priveste seviciile de furnizare a energiei electrice si gazelor naturale, aruncate si ele (ca pret al intrarii noastre in NATO si UE) in bratele hienelor europene (francezii de la Gaz de France, devenit GDF Suez, devenit zilele acestea Engie, nemtii de la E.ON, italienii de la ENEL, cehii de la CEZ, etc.), jaful este coplesitor. In primul rind, in ce priveste consumul de energie electrica, ni s-a impus o taxa noua, pe care pe vremea lui Ceausescu nu o plateam: taxa de abonament (infiintata la 6 iunie 1999) devenita ulterior “rezervare” – adica EI cistiga chiar daca noi nu consumam: fiindca ne-au facut favoarea sa ne preia din retelele electrice create sub Ceausescu, fie ca noi consumam, fie ca lipsim din localitate si deci nu consumam, trebuie sa le platim un tribut zilnic pentru faptul ca au acceptat sa ne preia contractul. O magarie la fel au incercat si cei de la gaze – doar ca atunci a iesit un scadal mare intrucit in lunile de vara abonamentul costa mai mult decit consumul, s-a renuntat.

Hai sa trecem la evolutia tarifelor: la 1 ian. 1997 1 kW/h costa 73 lei (1,76 centi); la 24 aprilie 2003 costa 2.141 lei (6,4 centi); astazi, cu TVA, depaseste 10 centi. Pentru cei care nu cunosc istoria TVA-ului, aceasta nu este din vechime, pe vremea lui Ceausescu nu exista TVA, exista doar ICM (impozit pe circulatia marfurilor) care era de 15,5 % si, cum ii spunea si numele, se aplica doar la marfuri; astazi, se aplica si la toate serviciile, se aplica chiar si la ce ar trebui sa fie gratuit, adica la infaptuirea justitiei (de pilda, azi nu mai ai dreptul sa ceri in nume propriu infiintarea si executarea unei popriri, ci trebuie sa te adresezi unui executor judecatoresc care iti ia un avans cu 1.000% mai mult decit acum 10 ani + TVA.
Intre timp, la facturi s-au adaugat accize (in facultate, la cursul de economie politica, eu am invatat ca accizele sint taxe suplimentare aplicate la produsele de lux – asta inseamna ca sub noua ocirmuire lumina si benzina sint produse de lux), contributie pentru cogenerare, certificate verzi si, desigur, TVA. CEZ mai percepe in plus si componenta plata concurentiala – CPC. In ce priveste gazele naturale: la 1 ian. 1997, pretul era de 63 lei (1,5 centi) m.c., iar la 24 aprilie 2003 era de 3.274 lei (9, 82 centi). In ce priveste firma CEZ, care ii fura pe olteni si pe argeseni, am doua necazuri personale: satul de agitatia politica inutila (fiindca m-am convins ca totul este deja hotarit), imi doream un singur lucru: sa-mi termin viata, ca si tatal meu, lucrind gradina din fata casei stramosesti; ei bine, dornice de acea casa (veche de peste 90 de ani, dar cu o pozitie superba), unele rude au vrut sa ma omoare; fiindca nu era prima incercare, m-am hotarit sa nu-mi fortez norocul, ci am parasit judetul Valcea; apoi, am aflat ca cei de la CEZ au venit si mi-au spart usa ca sa reinstaleze lumina celor care nu prezentasera nici un act care sa le permita asa ceva; nu am facut nici o plingere penala, fiindca mi-era prea multa sila de justitia din Romania, de injustitia justitiei pe care din pacate am trait-o mai mult decit oricine;
– renuntind la visul meu de a muri (linistit si eventual fericit in casa bunicilor), mi-am cumparat o bojdeuca asemanatoare in Muscel – si acolo, furtul CEZ era la fel: fostii proprietari achitasera, pausal, citeva sute de kW in plus; cind eu am incheiat noul contract, mi s-a spus ca vechii proprietari, aveau intr-un alt cont, pasiv, un mare debit, care nu se poate compensa cu ce s-a platit in avans de altii. A trebuit tot eu sa platesc acest pretins debit (pentru care nu am primit nici o factura ci doar o hirtiuta cu suma de plata), desi banii platiti in plus in avans de fostii proprietari erau mai multi decit pretinsul debit.
Termoficarea. La 1 ian. 1999, gigacaloria era 21.800 lei (5,7 $); la 1 ian. 1999 ajunsese 95.500 lei (8,72 $); la 24 aprilie 2003 crescuse la 800.000 lei (23,99 $). Sistemul de termoficare incalzea caloriferele ca in decembrie chiar si atunci cind afara erau 20 de grade. De ce? Ca sa se consume cit mai mult. O sa va dau o explicatie pe care ar trebui sa o aibe in vedere si cei de la DNA. Pe la mijlocul anilor ’90 un prieten al carui nume nu il dau fiindca nu i-am cerut permisiunea, a facut o vizita in Ucraina. Leonid Kucima, presedintele din acel moment al Ucrainei, care aprecia in mod deosebit rolul jucat de prietenul meu in revolutie, a vrut sa il cunoasca si, mai mult decit atit, a vrut sa il ajute oferindu-i un contract prin care sa importe din Ucraina combustibilul necesar pentru incalzirea Bucurestiului. Facind calculele, prietenul meu a constatat ca pretul incalziirii ar scadea in Bucuresti cu 40 %. Intors in Bucuresti, s-a dus la “decidenti” (nu mai tin minte exact unde). A fost ascultat dupa care, zimbind, “decidentii” au spus ca pretul gigacaloriei nu va scadea. De ce? Fiindca 40 % din pretul combustibilului folosit pentru incalzirea Bucurestiului era comisionul primit de “decidenti”.
Si am ajuns la apa. La 1 ian. 1997 1 m.c. de apa rece costa 500 lei (12 centi), la 1 ian. 1999 crescuse la 1.565 lei (14,3 centi) iar la 24 aprilie 2003 ajunsese 8.478 lei (25,42 centi). Azi, 1 m.c. de apa rece costa 7,08 lei (adica cca. 1,75 $). In plus s-a introdus (ceea ce pe vremea dictaturii Ceausescu nu exista) taxa de canalizare: la 1 ian. 1999 era de 74 lei/m.c. (1,8 centi), la 1 ian. 1999 era de 385 lei/m.c. (3,5 centi) iar la 24 aprilie 2003 (ultima actualizare in fata instantelor) ajunsese la 1.879 lei (5,6 centi).
In timpul lui Viorel Lis, RGAB a fost privatizata, fiind preluata de compania franceza “Les eaux Vivendi” (“Vivendi waters”). Ca si in cazul lui Sorin Pantis, Viorel Lis ne anunta ca in urma privatizarii, calitatea apei va creste iar tarifele vor scadea. Doar ca PDG-ul de la Vivendi, evreul francez Jean-Bernard Levy, nu a tinut cont de vorbele lui Lis: tarifele au crescut continuu si in plus, au aparut doua taxe noi: bucurestenilor li se factureaza lunar in plus 0,5 % din consum pentru evacuare apa meteo (chiar si in lunile in care nu pica strop de ploaie) si 0,70 % cu titlu de taxa tehnica.
Contractul de privatizare a fost redactat si semnat, ca intotdeuna, in defavoarea romanilor. Ambiguitatile lui au permis francezilor sa nu isi respecte investitiile asumate. Astfel, noi platim pentru evacuarea apei de ploaie, dar cind ploua torential, multe zone din Bucuresti se transforma in piscine, intrucit nu au fost facute nici un fel de investitii.
Au mai fost aduse in discutie multe alte aspecte, dar nu vreau sa va plictisesc.
Actiunea a avut unele efecte pozitive pentru romani (restituirea avansului spre decontare perceput de Romtelecom, desfiintarea taxei de service perceputa tot de Romtelecom, desfiintarea taxei de igienizare perceputa de Primaria Bucurestiului).
Dar a avut si alte efecte, asupra initiatorilor. Dupa schimbarea din anul 2000, noi am continuat actiunea in justitie. Represiunea a venit pe timpul guvernului Adrian Nastase.
In ziua de 6 martie 2001, Partidul Liber Democrat condus de Nica Leon a fost evacuat din sediu. Evacuarea a fost efectuata in baza unei hotariri judecatoresti in care in recurs, in locul Partidului Liber Democrat, a fost citat Partidul Liberal Democrat (condus de Niculae Cerveni)! Procesul a fost initiat de Pavel Todoran, fostul presedinte al CNSLR-Fratia si proaspat deputat PSD. Acesta, gratie unui notar corupt, obtinuse un act care il prezenta ca urmasul Confederatiei Generale a Muncii, cea care acum cca. 70 de ani primise fara acte sediul. Din cite stiu, dupa ce a obtinut actul de proprietate, Todoran a gajat cu aceasta cladire importul a sute de mii de aparate TV (mi se pare ca Samsung), pe care se pare ca nu l-a achitat. Acum 10 ani, cladirea devenise sediu Alpha Bank.
In aceeasi zi si cu aceeasi ocazie, a fost evacuat si cabinetul meu de avocatura, care isi avea sediul in aceeasi cladire – fara ca eu sa fiu citat in proces.
Constantin Calancea avea o fabrica de piine si citeva magazine intr-o piata din sectorul 4. Dupa ce Adrian Nastase a ajuns prim ministru, pe capul lui au cazut controale zilnice: pe rind politia economica, garda financiara, autoritatile sanitar-veterinare, etc. Intotdeauna, se gasea ceva ca sa fie amendat. De pilda, un afis care trebuia scris cu caractere de 12, era scris cu caractere de 11. Rotile de la masina ii erau taiate noaptea. A fost atacat si batut pe strada. La un moment dat, cineva m-a rugat sa-i transmit lui Calancea ca daca inceteaza sa-l atace pe Adrian Nastase, scapa de toate grijile – Calancea a refuzat si, la scurt timp, in urma unei adunari generale nestatutare, a fost dat jos din fruntea Asociatiei “21 Decembrie 1989”.
Citi stiu cit au avut de suferit cei care si-au iubit tara si au sacrificat totul pentru ea?

Dan Cristian Ionescu