Cum se falimentau firmele româneşti în favoarea celor din U.E. Pentru cei care au murit sărăciţi ancheta e prea târzie

O data cu ultimele arestari din Primaria Capitalei, s-a ridicat pentru prima data problema scumpirilor nejustificate la utilitatile publice, respectiv tariful la apa in Bucuresti. Nu stiu ce final va avea, dar chiar daca va avea un final fericit, adica va conduce la scaderea tarifelor si se vor verifica si tarifele la celelalte utilitati, va fi prea tirziu pentru cei care urmare scumpirilor enorme si nejustificate impuse de UE, au saracit intr-atita incit au murit de foame ori de frig, s-au sinucis din saracie si disperare ori au fost nevoiti sa-si paraseasca tara.

UE, o organizatie suprastatala corupta si anticrestina pina in maduva oaselor, pe care inca multi o considera salvarea noastra, a gasit in Romania niste conducatori corupti (pe care chiar ea, UE, SUA si Israelul i-au ajutat sa ajunga la conducere) si prin care au impus ca Romania sa renunte la suveranitate, ne-au obligat sa vindem pamintul romanesc europenilor cu bani, ne-au obligat sa privatizam ce mai exista rentabil in Romania companiilor europene (in primul rind toate serviciile de utilitati publice), ne-au obligat sa majoram tarifele si sa le oferim multe alte facilitati (ori fiscale, ori sa acceptam biruri noi pentru serviciile oferite). Aceasta, a inceput cu mult timp inainte, pregatirea fiind facuta deja pina sa intram in UE.

O sa va povestesc un episod despre care, in afara de saptaminalul “Academia Catavencu”, nu a scris nimeni. Sesizind nenorocirea care ne asteapta, la inceputul anului 1999 mi-am pierdut o luna si jumatate cautind facturile vechi individuale incepind cu ianuarie 1997, rugind administratia blocului sa imi puna la dispozitie facturile comune in aceasi perioada, cautind cursul valutar (care pe atunci nu era pe net), cautind si studiind nenumarate acte normative care loveau interesele romanilor. Apoi, am redactat o actiune judecatoreasca (ordonanta presedentiala) la care s-au raliat si alti luptatori in revolutie (Claudiu Iordache – fost prim-vicepresedinte al FSN, Nica Leon – la acel moment presedintele Partidului Liber Democrat si Constantin Calacea – la acel moment presedintele Asociatiei “21 Decembrie 1989”). Prin aceasta actiune, inregistrata la Judecatoria sectorului 1 la data de 22 februarie 1999 sub nr. 3039/1999, am solicitat instantei sa constate ca prin politica sa, Guvernul Romaniei incalca dreptul cetatenilor Romaniei de a li se asigura un nivel de trai decent, conform art. 43 din Constitutie. Pe parcursul procesului, au formulat cereri de interventie in interesul nostru fostul deputat Horia Radu Pascu, Uniunea Veteranilor de Razboi si Urmasilor Veteranilor, Asociatia “15 Noiembrie 1987” Brasov, Asociatia revolutionara “21 Decembrie 1989” Bucuresti, Asociatia revolutionara “Alianta Poporului”, Asociatia revolutionara “Liga Nationala a Luptatorilor din Decembrie 1989”, Uniunea Democrat Crestina (condusa de revolutionarul Ion Gitlan) si Asociatia Generala a Economistilor din Romania – filiala economistilor consultanti.

Prin sentinta civila nr. 7994/20 mai 1999 cererea a fost respinsa ca fiind inadmisibila pe calea ordonantei presedentiale. Imi este greu sa ma pronunt asupra acestei motivari – in practica judecatoreasca nu a existat niciodata o cerere de constatare pe cale de ordonanta presedentiala, dar saracirea accentuate si alarmanta a poporului roman nu prezenta caracter de urgenta? Ne-am conformat insa si, la 20 iulie 1999, am formulat o noua cerere, in baza dreptului comun, de data aceasta fiind 12 reclamanti (la cei 4 reclamanti initiali, s-au alaturat toti cei 8 intervenienti). In acest nou proces au formulat cerei de interventie in favoarea noastra Partdidul Liberal Democrat Roman condus de Niculae Cerveni (fostul PNL-CD) si Federatia Educatiei Nationale. Aceasta noua actiune a fost respinsa rind pe rind la fond, in apel si in recurs; apoi, a fost respinsa si de CEDO (aparatoarea bancilor si companiilor mafiote din UE) la data de 6 septembrie 2007.
Acum, haideti sa va spun cine nu a vrut sa bage in seama actiunea noastra (si poate ca memoria nu mai ma ajuta sa-mi amintesc pe toti).

Eu personal i-am dat actiunea lui Ion Gavra (pe atunci vicepresedinte PUNR), iar Nica Leon i-a dat actiunea lui Corneliu Vadim Tudor. Le-am cerut sa intre si ei in proces ca intervenienti, dar au refuzat. Asta insa nu l-a impiedicat pe Gavra sa prezinte calcululele mele intr-o emisiune TV in care critica guvernul. Au mai refuzat sa intre in proces UFD-ul lui Vosganian si ApR-ul lui Melescanu.
Am pierdut ore intregi cu sindicatele. Liderii marilor centrale sindicale (CNSRL-Fratia, Cartel Alfa, CSDR) se dadeau ascunsi – tot timpul, cind ii cautam, erau plecati la congrese sindicale in strainatate. Le-am lasat si lor copiile actiunii si a ramas ca pastram legatura telefonic. Degeaba, ei nu m-au sunat niciodata iar cind ii sunam eu, imi spuneau ca inca nu s-a hotarit nimic – pina cind mi-am dat seama ca nu are rost sa ii mai sun. In schimb, Bogdan Hossu, ca si Gavra, prezenta la TV calculele mele pentru a critica guvernul. Apoi, am aflat un lucru: unii dintre marii sefi ai sindicatelor fusesera pusi acolo de securitate, pentru a putea fi controlati! Aveau dosare de informatori! Din aceasta cauza ei faceau greve pe cont propriu, dar niciodata nu s-au corelat pentru o greva generala care putea sa darime orice guvern ticalos!
Am avut o discutie halucinanta cu sindicalistii de la Metrou. Radoi era plecat in strainatate (este de mirare?), dar cei cu care am vorbit si le-am dat actiunea sa o citeasca, m-au asigurat ca in prima sedinta (chiar in dimineata zilei in care dupa amiaza procesul avea termen de judecata) vor aproba sa intre in proces. M-am dus la ei cu cererea de interventie gata redactata, doar sa o semneze. Si totusi, mi s-a spus ca la nivelul conducerii s-a stabilit ca ei, nefiind bugetari, nu pot sa intre in proces! I-am intrebat: ”Dar voi nu primiti subventii de la stat?” “Ba da!” “Deci, sinteti bugetari; dar voi nu sinteti si cetateni romani? Pe voi nu va afecteaza aceste scumpiri enorme si nejustificate?” “Imi pare rau, dar membrii conducerii au plecat, asa ca nu se poate vota din nou”.
Dl. Bobulescu, presedintele “Alma Mater”, m-a anuntat refuzul conducerii de a intra in proces, dar cel putin ne-a urat succes.

La fel de halucinanta mi s-a parut consecinta discutiei la Liga Studentilor. Le-am expus ideea, le-am dat o copie a actiunii, a ramas ca pastram legatura telefonic dupa ce se intilneste si hotaraste organul colectiv de conducere. Dupa o asteptare rezonabila fara nici un raspuns, i-am sunat eu – o tinara mi-a raspuns comunicindu-mi ca intrucit nu au stiut unde au pus actiunea, nu au mai luat-o in discutie!Uniunea Nationala a Pensionarilor din Romania ne-a tratat tot cu refuz. Presedintele ne-a spus ca ei tocmai au fost in audienta la Cotroceni si Emil Constantinescu le-a promis ca toate problemele lor vor fi rezolvate. Dupa citeva luni, l-am vazut la TV pe acelasi presedinte cum declara ca au fost mintiti si ca toti pensionarii din tara vor iesi in strada; nu a iesit nimeni.

Nu au vrut sa intre in proces nici Liga Apararii Drepturilor Omului si nici Grupul pentru Dialog Social (pe atunci, nu stiam ca GDS este principala oficina sionista in Romania).
Am dat copii ale actiunii la “Adevarul”, “Romania Libera”, “Jurnalul National” (am asteptat 4 ore sa intram la Marius Tuca, dar nu a avut timp de noi, asa ca am lasat actele la receptie); am dat la Associated Press si la Europa Libera – degeaba! Am anuntat toate posturile TV. Nimeni nu a comentat, nimeni nu a venit la proces! Dupa mai bine de 15 ani, poate sint unii pe care i-am uitat.
Si acum, haideti sa vedem care sint cifrele de care vorbeam:
Santajati sa privatizam serviciile de utilitati publice in favoarea companiilor din UE, prima victima a fost Romtelecom. Romanii stiu ca 51 % din actiunile Romtelecom au fost “privatizate” in favoarea OTE, companie nationala a Greciei (ce privatizare este asta, cind vinzi unei companii de stat?). Doar ca vinzarea nu a fost catre OTE, ci catre “puiutul” acestuia, OTEROM, infiintat de OTE in Cipru, cu o mai putin de o luna inainte de “licitatie” si cu un capital de cca. 9.000 $; si doar ca noi nu am vindut 51 % din actiuni, ci doar 35 % – restul de 16 % au fost cedate gratis de statul roman, cu titlu de uzufruct! Cum prin aceasta privatizare frauduloasa s-a incalcat in trei rinduri Constitutia Romaniei, cum subevaluarea firmei evreiesti (din SUA) Goldman Sachs ne-a privat de multe miliarde de $ (pentru aceasta subevaluare, guvernul oferindu-le si un “onorariu de succes” de aproape 10 mil. $) , cum cei 7 membrii ai comisiei de privatizare (in frunte cu raposatul fost prim-ministru Radu Vasile) au incasat o mita de 75.000.000 $, cum Laura Codruta Kovesi s-a dat peste cap sa ingroape aceasta ancheta, ar fi prea multe de scris. Cine vrea sa afle, sa citeasca pe internet “Codul lui Lucifer II”. Eu o sa ma refer la cresterile de tarife, in conditiile in care ministrul Sorin Pantis (unul din cei 7 mituiti) declara ca o data cu privatizarea Romtelecom, tarifele vor scadea:
– la 1 ian. 1997 abonamentul lunar era de 4.800 lei (1 ,16 $); la 24 aprilie 2003, abonamentul ajunsese la 178.500 lei (5,33 $) – privatizarea a condus la o crestere de 37,2 ori mai mare decit devalorizarea leului in perioada 1997-2003;
– taxa de service (care pe timpul dictaturii Ceausescu nu exista, fiind inventata in 1993 de guvernul Vacaroiu) a crescut de la 520 lei (0,1257 $) la care s-a adaugat TVA-ul, la 8.731 lei (de 16.8 ori mai mult);
– impulsul telefonic de 3 minute (20 lei, adica 0,5 centi) a ajuns la 738 lei un impuls de 40 secunde – o scumpire per secunda de 166 de ori!
Actiunea noastra, desi respinsa, a avut unele efecte: Consiliul Concurentei (pirit si el in proces), a declarat avansul spre decontare impus de Sorin Pantis ca ilegal si a obligat Romtelecom sa il restituie, Romtelecom fiind astfel nevoit sa reduca din factura fiecarui abonat cite 80.000 lei; apoi, Romtelecom a fost nevoit sa renunte si la taxa de service.

In ce priveste seviciile de furnizare a energiei electrice si gazelor naturale, aruncate si ele (ca pret al intrarii noastre in NATO si UE) in bratele hienelor europene (francezii de la Gaz de France, devenit GDF Suez, devenit zilele acestea Engie, nemtii de la E.ON, italienii de la ENEL, cehii de la CEZ, etc.), jaful este coplesitor. In primul rind, in ce priveste consumul de energie electrica, ni s-a impus o taxa noua, pe care pe vremea lui Ceausescu nu o plateam: taxa de abonament (infiintata la 6 iunie 1999) devenita ulterior “rezervare” – adica EI cistiga chiar daca noi nu consumam: fiindca ne-au facut favoarea sa ne preia din retelele electrice create sub Ceausescu, fie ca noi consumam, fie ca lipsim din localitate si deci nu consumam, trebuie sa le platim un tribut zilnic pentru faptul ca au acceptat sa ne preia contractul. O magarie la fel au incercat si cei de la gaze – doar ca atunci a iesit un scadal mare intrucit in lunile de vara abonamentul costa mai mult decit consumul, s-a renuntat.

Hai sa trecem la evolutia tarifelor: la 1 ian. 1997 1 kW/h costa 73 lei (1,76 centi); la 24 aprilie 2003 costa 2.141 lei (6,4 centi); astazi, cu TVA, depaseste 10 centi. Pentru cei care nu cunosc istoria TVA-ului, aceasta nu este din vechime, pe vremea lui Ceausescu nu exista TVA, exista doar ICM (impozit pe circulatia marfurilor) care era de 15,5 % si, cum ii spunea si numele, se aplica doar la marfuri; astazi, se aplica si la toate serviciile, se aplica chiar si la ce ar trebui sa fie gratuit, adica la infaptuirea justitiei (de pilda, azi nu mai ai dreptul sa ceri in nume propriu infiintarea si executarea unei popriri, ci trebuie sa te adresezi unui executor judecatoresc care iti ia un avans cu 1.000% mai mult decit acum 10 ani + TVA.

Intre timp, la facturi s-au adaugat accize (in facultate, la cursul de economie politica, eu am invatat ca accizele sint taxe suplimentare aplicate la produsele de lux – asta inseamna ca sub noua ocirmuire lumina si benzina sint produse de lux), contributie pentru cogenerare, certificate verzi si, desigur, TVA. CEZ mai percepe in plus si componenta plata concurentiala – CPC. In ce priveste gazele naturale: la 1 ian. 1997, pretul era de 63 lei (1,5 centi) m.c., iar la 24 aprilie 2003 era de 3.274 lei (9, 82 centi). In ce priveste firma CEZ, care ii fura pe olteni si pe argeseni, am doua necazuri personale: satul de agitatia politica inutila (fiindca m-am convins ca totul este deja hotarit), imi doream un singur lucru: sa-mi termin viata, ca si tatal meu, lucrind gradina din fata casei stramosesti; ei bine, dornice de acea casa (veche de peste 90 de ani, dar cu o pozitie superba), unele rude au vrut sa ma omoare; fiindca nu era prima incercare, m-am hotarit sa nu-mi fortez norocul, ci am parasit judetul Valcea; apoi, am aflat ca cei de la CEZ au venit si mi-au spart usa ca sa reinstaleze lumina celor care nu prezentasera nici un act care sa le permita asa ceva; nu am facut nici o plingere penala, fiindca mi-era prea multa sila de justitia din Romania, de injustitia justitiei pe care din pacate am trait-o mai mult decit oricine;

– renuntind la visul meu de a muri (linistit si eventual fericit in casa bunicilor), mi-am cumparat o bojdeuca asemanatoare in Muscel – si acolo, furtul CEZ era la fel: fostii proprietari achitasera, pausal, citeva sute de kW in plus; cind eu am incheiat noul contract, mi s-a spus ca vechii proprietari, aveau intr-un alt cont, pasiv, un mare debit, care nu se poate compensa cu ce s-a platit in avans de altii. A trebuit tot eu sa platesc acest pretins debit (pentru care nu am primit nici o factura ci doar o hirtiuta cu suma de plata), desi banii platiti in plus in avans de fostii proprietari erau mai multi decit pretinsul debit.
Termoficarea. La 1 ian. 1999, gigacaloria era 21.800 lei (5,7 $); la 1 ian. 1999 ajunsese 95.500 lei (8,72 $); la 24 aprilie 2003 crescuse la 800.000 lei (23,99 $). Sistemul de termoficare incalzea caloriferele ca in decembrie chiar si atunci cind afara erau 20 de grade. De ce? Ca sa se consume cit mai mult. O sa va dau o explicatie pe care ar trebui sa o aibe in vedere si cei de la DNA. Pe la mijlocul anilor ’90 un prieten al carui nume nu il dau fiindca nu i-am cerut permisiunea, a facut o vizita in Ucraina. Leonid Kucima, presedintele din acel moment al Ucrainei, care aprecia in mod deosebit rolul jucat de prietenul meu in revolutie, a vrut sa il cunoasca si, mai mult decit atit, a vrut sa il ajute oferindu-i un contract prin care sa importe din Ucraina combustibilul necesar pentru incalzirea Bucurestiului. Facind calculele, prietenul meu a constatat ca pretul incalziirii ar scadea in Bucuresti cu 40 %. Intors in Bucuresti, s-a dus la “decidenti” (nu mai tin minte exact unde). A fost ascultat dupa care, zimbind, “decidentii” au spus ca pretul gigacaloriei nu va scadea. De ce? Fiindca 40 % din pretul combustibilului folosit pentru incalzirea Bucurestiului era comisionul primit de “decidenti”.
Si am ajuns la apa. La 1 ian. 1997 1 m.c. de apa rece costa 500 lei (12 centi), la 1 ian. 1999 crescuse la 1.565 lei (14,3 centi) iar la 24 aprilie 2003 ajunsese 8.478 lei (25,42 centi). Azi, 1 m.c. de apa rece costa 7,08 lei (adica cca. 1,75 $). In plus s-a introdus (ceea ce pe vremea dictaturii Ceausescu nu exista) taxa de canalizare: la 1 ian. 1999 era de 74 lei/m.c. (1,8 centi), la 1 ian. 1999 era de 385 lei/m.c. (3,5 centi) iar la 24 aprilie 2003 (ultima actualizare in fata instantelor) ajunsese la 1.879 lei (5,6 centi).
In timpul lui Viorel Lis, RGAB a fost privatizata, fiind preluata de compania franceza “Les eaux Vivendi” (“Vivendi waters”). Ca si in cazul lui Sorin Pantis, Viorel Lis ne anunta ca in urma privatizarii, calitatea apei va creste iar tarifele vor scadea. Doar ca PDG-ul de la Vivendi, evreul francez Jean-Bernard Levy, nu a tinut cont de vorbele lui Lis: tarifele au crescut continuu si in plus, au aparut doua taxe noi: bucurestenilor li se factureaza lunar in plus 0,5 % din consum pentru evacuare apa meteo (chiar si in lunile in care nu pica strop de ploaie) si 0,70 % cu titlu de taxa tehnica.
Contractul de privatizare a fost redactat si semnat, ca intotdeuna, in defavoarea romanilor. Ambiguitatile lui au permis francezilor sa nu isi respecte investitiile asumate. Astfel, noi platim pentru evacuarea apei de ploaie, dar cind ploua torential, multe zone din Bucuresti se transforma in piscine, intrucit nu au fost facute nici un fel de investitii.
Au mai fost aduse in discutie multe alte aspecte, dar nu vreau sa va plictisesc.
Actiunea a avut unele efecte pozitive pentru romani (restituirea avansului spre decontare perceput de Romtelecom, desfiintarea taxei de service perceputa tot de Romtelecom, desfiintarea taxei de igienizare perceputa de Primaria Bucurestiului).

Dar a avut si alte efecte, asupra initiatorilor. Dupa schimbarea din anul 2000, noi am continuat actiunea in justitie. Represiunea a venit pe timpul guvernului Adrian Nastase.

In ziua de 6 martie 2001, Partidul Liber Democrat condus de Nica Leon a fost evacuat din sediu. Evacuarea a fost efectuata in baza unei hotariri judecatoresti in care in recurs, in locul Partidului Liber Democrat, a fost citat Partidul Liberal Democrat (condus de Niculae Cerveni)! Procesul a fost initiat de Pavel Todoran, fostul presedinte al CNSLR-Fratia si proaspat deputat PSD. Acesta, gratie unui notar corupt, obtinuse un act care il prezenta ca urmasul Confederatiei Generale a Muncii, cea care acum cca. 70 de ani primise fara acte sediul. Din cite stiu, dupa ce a obtinut actul de proprietate, Todoran a gajat cu aceasta cladire importul a sute de mii de aparate TV (mi se pare ca Samsung), pe care se pare ca nu l-a achitat. Acum 10 ani, cladirea devenise sediu Alpha Bank.
In aceeasi zi si cu aceeasi ocazie, a fost evacuat si cabinetul meu de avocatura, care isi avea sediul in aceeasi cladire – fara ca eu sa fiu citat in proces.

Constantin Calancea avea o fabrica de piine si citeva magazine intr-o piata din sectorul 4. Dupa ce Adrian Nastase a ajuns prim ministru, pe capul lui au cazut controale zilnice: pe rind politia economica, garda financiara, autoritatile sanitar-veterinare, etc. Intotdeauna, se gasea ceva ca sa fie amendat. De pilda, un afis care trebuia scris cu caractere de 12, era scris cu caractere de 11. Rotile de la masina ii erau taiate noaptea. A fost atacat si batut pe strada. La un moment dat, cineva m-a rugat sa-i transmit lui Calancea ca daca inceteaza sa-l atace pe Adrian Nastase, scapa de toate grijile – Calancea a refuzat si, la scurt timp, in urma unei adunari generale nestatutare, a fost dat jos din fruntea Asociatiei “21 Decembrie 1989”.

Citi stiu cit au avut de suferit cei care si-au iubit tara si au sacrificat totul pentru ea?

Dan Cristian Ionescu

Actiunea face parte dintr-un proiect de renovare si eficientizare energetica a caselor din complex, in care compania a investit 300.000 Euro

---

Actiunea de voluntariat care a avut loc pe 16 mai 2015 nu a fost prima astfel de actiune organizata de GDF SUEZ Energy Romania si Habitat for Humanity, la SOS Satele Copiilor. In 2013, compania a decis sa investeasca 300.000 de euro in renovarea caselor si sa isi incurajeze angajatii sa participe voluntar la reparatii.

De ce erau necesare reparatiile
SOS Satele Copiilor Bucuresti este un complex situat pe Calea Floreasca. Este format din 12 case sociale, in care locuiesc cate 6 sau 7 copii fara familie, alaturi de o mama sociala. Conditiile sunt mult superioare celor din orfelinatele de tip vechi din Romania, adesea supra-aglomerate si insalubre.

Insa, si casele din SOS Satul Copiilor Bucuresti aveau problemele lor. Acestea au fost construite in anul 1991 si au fost date in folosinta acum 20 de ani. De atunci, nu au mai fost renovate si, din aceasta cauza, consumau multa energie.

Cei de la SOS Satul Copiilor Bucuresti au considerat ca trebuie renovate. In ajutor le-au sarit cei de la Habitat for Humanity. Acestia i-au propus companiei GDF SUEZ sa finanteze proiectul de renovare si eficientizare energetica a cladirilor SOS.

Compania a acceptat, intrucat proiectul se incadra in doua dintre domeniile in care a ales sa desfasoare actiuni de CSR, respectiv domeniul social si cel al protejarii mediului inconjurator.

Cum au decurs reparatiile
Lucrarile au cuprins, printre altele: inlocuirea tamplariei clasice cu tamplarie de termopan, renovarea mansardelor, termoizolarea si inlocuirea centralelor termice cu alte noi, de clasa energetica superioara. Reabilitarea a fost un proces indelung, care nu a putut fi efectuat in toate casele deodata, caci a presupus mutarea temporara a locuitorilor in celelalte case.

Specialistii de la Habitat for Humanity Romania au lucrat in cadrul proiectului incepand cu toamna anului 2013. Periodic, lor le-au venit in ajutor si voluntari GDF SUEZ Energy Romania. La actiunea de sambata trecuta, voluntarii au ajutat la finisarea soclurilor, la reconstructia trotuarelor si la curatarea spatiilor verzi.

  Ce beneficii are compania
Alexandra Ilinca, Communication Project Manager al GDF SUEZ Energy Romania, ne-a explicat care sunt beneficiile organizarii unor astfel de actiuni de voluntariat:

“Oamenii sunt foarte deschisi sa aiba genul acesta de experiente: sa iasa din atmosfera de birou, sa lucreze in echipe mixte, cu colegi cu care nu lucreaza zi de zi, sa faca ceva fizic: sa puna o caramida cu mainile lor, sa dea o mana de vopsea etc.. Pentru ei, satisfactia este mare. Iar pentru companie, este o metoda de a-si motiva angajatii si de a-i transforma in ambasadori ai cauzelor sociale pe care le sustine.”

Alina, voluntar GDF SUEZ, a participat pentru a treia oara la renovarile de la SOS Satele Copiilor Bucuresti. Iata ce o motiveaza: “Aici simt ca pot sa daruiesc din energia mea unor copii care au nevoie de acest lucru. Prin astfel de actiuni, simtim ca suntem prezenti si in afara companiei, pe langa faptul ca suntem parte a unui business de succes.”

Puteti afla mai multe despre acest proiect sau despre alte proiecte de CSR ale companiei GDF SUEZ Energy Romania de pe site-ul Energie pentru fapte bune. 

Angajatii GDF SUEZ, la o noua actiune de voluntariat la SOS Satele Copiilor

Actiunea face parte dintr-un proiect de renovare si eficientizare energetica a caselor din complex, in care compania a investit 300.000 Euro

 0

(19 mai 2015)

---

Se numeste Alexandru si locuieste intr-una dintre cele 12 case din complexul social SOS Satul Copiilor Bucuresti. Sambata trecuta, cand mai toti copiii se jucau, Alexandru a preferat sa dea o mana de ajutor celor 30 de voluntari ai GDF SUEZ, veniti sa le renoveze casele.

Copil din cadrul SOS Satele Copiilor, dand o mana de ajutor voluntarilor GDF SUEZ. La propriu.

Actiunea de voluntariat care a avut loc pe 16 mai 2015 nu a fost prima astfel de actiune organizata de GDF SUEZ Energy Romania si Habitat for Humanity, la SOS Satele Copiilor. In 2013, compania a decis sa investeasca 300.000 de euro in renovarea caselor si sa isi incurajeze angajatii sa participe voluntar la reparatii.

 

Angajatii prezenti la actiunea de voluntariat desfasurata pe 16 mai 2015

De ce erau necesare reparatiile

SOS Satele Copiilor Bucuresti este un complex situat pe Calea Floreasca. Este format din 12 case sociale, in care locuiesc cate 6 sau 7 copii fara familie, alaturi de o mama sociala. Conditiile sunt mult superioare celor din orfelinatele de tip vechi din Romania, adesea supra-aglomerate si insalubre.
Insa, si casele din SOS Satul Copiilor Bucuresti aveau problemele lor. Acestea au fost construite in anul 1991 si au fost date in folosinta acum 20 de ani. De atunci, nu au mai fost renovate si, din aceasta cauza, consumau multa energie.
Cei de la SOS Satul Copiilor Bucuresti au considerat ca trebuie renovate. In ajutor le-au sarit cei de la Habitat for Humanity. Acestia i-au propus companiei GDF SUEZ sa finanteze proiectul de renovare si eficientizare energetica a cladirilor SOS.  
Compania a acceptat, intrucat proiectul se incadra in doua dintre domeniile in care a ales sa desfasoare actiuni de CSR, respectiv domeniul social si cel al protejarii mediului inconjurator.

Cum au decurs reparatiile

Lucrarile au cuprins, printre altele: inlocuirea tamplariei clasice cu tamplarie de termopan, renovarea mansardelor, termoizolarea si inlocuirea centralelor termice cu alte noi, de clasa energetica superioara. Reabilitarea a fost un proces indelung, care nu a putut fi efectuat in toate casele deodata, caci a presupus mutarea temporara a locuitorilor in celelalte case.
Specialistii de la Habitat for Humanity Romania au lucrat in cadrul proiectului incepand cu toamna anului 2013. Periodic, lor le-au venit in ajutor si voluntari GDF SUEZ Energy Romania. La actiunea de sambata trecuta, voluntarii au ajutat la finisarea soclurilor, la reconstructia trotuarelor si la curatarea spatiilor verzi.

 
Angajatii GDF SUEZ, contribuind la renovarea caselor SOS Satul Copiilor

Ce beneficii are compania

Apa Nova București atenţionează asupra unei posibile înşelatorii în care sunt vizaţi proprietarii din Asociaţiile de Proprietari

Apa Nova Bucureşti atrage atenţia asupra faptului că în ultimele zile, pe uşile de acces ale unor blocuri bucureştene, au fost lipite anunţuri cu privire la colectarea unor sume de bani pentru încheierea de contracte/convenţii individuale pe apartament.

 

Anunţurile nu au fost făcute de Apa Nova Bucureşti.

Atragem atenţia că prin aceste anunţuri se încearcă colectarea unor sume de bani de la locatari într-un scop potenţial fraudulos. Apa Nova Bucureşti nu colectează bani în teren.

 

Pentru a fi credibile, persoanele în cauză au creat şi au postat o adresă de e-mail şi afişează mai multe numere de telefon mobil care nu aparţin societăţii Apa Nova Bucureşti. 

 

Apa Nova Bucureşti se delimitează de astfel de mesaje şi, pentru a evita confuziile viitoare, atrage atenţia populaţiei că orice comunicare cu instituţia se realizează prin următoarele mijloace:

- adresa de e-mail relatii.clienti@apanovabucuresti.ro
şi/sau
- prin apel telefonic în Call Center la numărul 021 207 77 77 sau * 7777 .

Biroul de Presă

ŞOC/Panică la MAI: “Doi ş’un sfert” pusă la dispoziţia DNA!/Radu Stroe are mari probleme

Scandalul declanşat la vârful MAI prin punerea sub acuzare a celor doi care copiau documente din dosarul EADS este de-abia la început. Iar toţi ochii sunt îndreptaţi spre Radu Stroe, fost ministru de interne în primul guvern USL, recent înregimentat în partidul actualului ministru, Gabriel Oprea.

Mai mult chiar, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, inca de la venirea sa in fruntea Internelor, fostul ministru Radu Stroe fusese monitorizat cu mandat pe Legea sigurantei nationale si surprins in itele unor legaturi primejdioase cu importante retele de criminalitate economico-financiara, inclusiv de sorginte araba. De asemenea, nu cu multa vreme in urma, procurorii anticoruptie au luat urma atat a unor deturnari de fonduri “ratacite” la Academia de Politie, cat si a numirii si pastrarii ilegale pe functii a unor ofiteri superiori, in frunte cu actualul director general adjunct al Directiei Generale Anticoruptie, Liviu Croitorescu, nimeni altul decat seful contrainformatiilor de la serviciul secret al MAI,  controversata unitate “Doi s’un sfert”.

De altfel, mai ales in mandatul lui Gelu Oltean, Directia de Informatii si Protectie Interna nu doar ca nu a furnizat DNA vreun pont mai de Doamne ajuta, dar a si blocat mai multe anchete ale procurorilor anticoruptie. Practic, se poate spune ca, nu de putine ori, unii dintre cei de la DIPI le-au oferit protectie informationala generalilor si altor angajati ai MAI aflati in vizorul DNA.

Iata insa ca lucrurile s-au schimbat radical odata cu intrarea in paine, la sefia “Doi s’un sfert”, a lui Nicolae Gheorghe, un ofiter de informatii format la scoala SRI, iar extragerea “sifoanelor” Ingrid Mocanu Popa si Mihai Sova reprezinta prima misiune derulata cu succes, impreuna, de catre DNA si DIPI. Si este doar inceputul…

Gabi Oprea, virusat

Desi dosarul EADS cu privire la contractele de securizare a frontierelor in care sunt implicati zeci de chestori si ofiteri superiori din MAI va exploda in curand, aceasta nu este singura ancheta derulata de catre procurorii Laurei Codruta Kovesi, care sunt pe cale sa sparga “buboiul” de la Interne.

Iar prioritatea absoluta este, desigur, anihilarea oricaror operatiuni de scurgeri de informatii,  mai ales ca ramanerea celor vizati de DNA pe pozitiile ocupate, ar putea avea efecte catastrofale asupra anchetelor anticoruptie. Mai ales ca retele de veritabili “sifonari” profesionisti exista la varful MAI inca de pe vremea lui Vasile Blaga, ministri ca Ioan Rus, Radu Stroe sau actualul Gabi Oprea reusind la randul lor sa-si asigure serviciile ofiterilor sub acoperire ai “Doi s’un sfert”, care au penetrat toate structurile ministerului.

Extrem de interesant este insa ca, in ceea ce il priveste pe vicepremierul Gabi Oprea, acesta nu a trecut la o uneperizare fortata a Internelor, asa cum se astepta toata lumea, astfel ca s-a trezit inconjurat de sfatuitori si consilieri recunoscuti in tot sistemul drept “pui de buldogi”, “stroisti” sau, mai ales, oamenii nemuritoarei “Vulpi” Virgil Ardeleanu.

Mai mult, acelasi Gabi Oprea a “inghitit” si “reevaluarea” unor cadre ca generalul Sandor Corneliu, cel care, dupa ce si-a romanizat numele de familie in Alexandru, a revenit la varful MAI prin niste adevarate mascarade de concursuri aflate, la randul lor, in vizorul DNA. Iar  acum a ajuns sa bata cu pumnul in masa, raspunzand, impreuna cu Gelu Oltean – cel suspectat la randul sau de scurgeri de informatii catre “clientii” DNA, pe cand era seful “Doi s’un sfert” –, de integrarea Romaniei in Spatiul Schengen! Iar toate aceste misterioase coabitari intre orgoliosul vicepremier si oamenii de incredere ai altor politicieni ar putea sa-l coste scump pe Gabi Oprea, cel putin la capitolul imagine. Pentru ca, iata, nimeni nu-si mai bate capul ca Ingrid Mocanu Popa era “pionul otravit” lasat de Radu Stroe in MAI, ci doar ca a fost saltata de DNA “consiliera ministrului Oprea”.

Se sparge buboiul!

Mai ales ca vestea retinerii consilierei pe probleme juridice a ministrului de Interne si a secretarului general adjunct al MAI a produs soc si groaza atat pe holurile ministerului, dar si in birourile multora dintre sefii unor anumite structuri subordonate.

Pentru ca, astfel, DNA a spulberat mitul intangibilitatii celor aflati sub “inaltul patronaj” al “Doi s’un sfert”. Iar dupa cum sustin sursele noastre, sub conducerea lui Nicolae Gheorghe, DIPI incearca sa redevina o structura de elita, al carei scop este furnizarea de informatii si probe catre procurori. Astfel ca este de inteles panica generalilor burtosi, inlantuiti intre ei de tot felul de interese personale, la auzul zvonului ca s-a primit ordin ca agentii DIPI sa-i sprijine neconditionat pe procurorii anticoruptie. Ceea ce ar insemna practic punerea la dispozitia DNA a intregii baze de date informative  a “Doi s’un sfert”. Si ar insemna sa pice multe capete, daca aceste informatii ar fi, in sfarsit, folosite operativ, asa cum este legal.

Comunicatul DNA

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus efectuarea urmăririi penale față de:

POPA-MOCANU INGRID-LUCIANA și ȘOVA MIHAI, consilier al ministrului Afacerilor Interne, respectiv secretar general adjunct, în cadrul aceluiași minister, cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în formă continuată (8 acte materiale).

În ordonanța de efectuare a urmăririi penale se arată că, în cauză, există date și indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:

În zilele de 05.11.2014, 07.11.2014, 12.11.2014, 30.10.2014, 10.11.2014, 06.11.2014 și 07.01.2015, suspecta Popa-Mocanu Ingrid-Luciana, în calitate de consilier al ministrului Afacerilor Interne, i-a permis accesul suspectului Șova Mihai la documente care conțineau informații nedestinate publicității și la care acesta nu avea acces, conform atribuțiilor de serviciu, pe care cei doi, ulterior, le-au fotocopiat în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
De asemenea, urmărind același scop, în data de 14.01.2015, suspecta Popa-Mocanu Ingrid-Luciana i-a facilitat accesul suspectului Șova Mihai la documente confidențiale, emise de către Direcția Națională Anticorupție, care priveau două dosare penale aflate în curs de instrumentare.

În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Departamentului de Informații și Protecție Internă.

Suspecților Popa-Mocanu Ingrid-Luciana și Șova Mihai li s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală.

Urna loto masluita - o ipoteza care trebuie urgent verificata de catre organele de siguranta ale statului roman

Viitoarea urna loto masluita, va fi facuta, evident, daca apuc (sa nu patesc ceva rau pana atunci).

Principiul este urmatorul: bila se incarca cu energie electrostatica iar senzorul urnei o va detecta si o va extrage.

In concluzie bilele care se doresc a fi extrase trebuiesc incarcate cu energie electrostatica. 

VIZIONATI FILMUL. si dati share.

  

Tiron Octavian

Am primit pe adresa CNSC un strigat de ajutor din partea diplomatilor economici. Il difuzam cu speranta ca il va auzi si dl. premier Victor Ponta.

Va rog sa informati pe dl col. DOGARU, apropos de L209 si in spiritul dezinformarii din prostie, smecherie si rautate a mass mediei si a multor guvernanti superficiali si dezinteresati de soarta reala a pensionarilor, ca diplomatii economici, cei care i-au facut o vizita cu ceva timp in urma, au ramas in continuare cu pensiile taiate pentru cateva sute de lei, respinsi la procesele impuse de sus a fi facute pierdute indiferent de ultradiscriminarea si incalcarea drepturilor legale. 

Privim si noi cu deznadejdea varstelor inaintate si fara nici un sprijin, la reparatia facuta ultraselectiv si total discrimatoriu doar unor " privilegiati speciali " ai MAE care s-au dezis cu scarba de sprijinul nostru profesional fara de care ei nu ar fi avut obiectul muncii la post, care si asa aveau pensii destul de mari, carora asa netam-nesam le-au mai dat in mod tacit o indemnizatie de aproape 4000 de lei! In tara asta traim si asa suntem tratati pentru ca am servit si noi patria in acelasi mod devotat, profesionist si disciplinat, chiar daca nu am purtat uniforme dar fiind mereu seriosi ca acestia.

Ii urez multa sanatate d-lui colonel Dogaru, il admir pentru tenacitatea si inteligenta dansului si ma bucur de reusita dansului si a echipei sale.

Era sa uit.....noi nu suntem decat vreo 200 inca in viata si pentru guvernanti nu existam, suntem ca si morti. ASA SA II AJUTE DUMNEZEU PE EI SI FAMILIIILE LOR!

Cu mult respect, Valentin Maracinescu .... ma gasiti si pe Google, desi acum nu mai sunt important pentru nimeni si pot sa merg linistit in capatul negru al tunelului, ca in cel luminos am fost demult!....

Valentin Maracinescu

valentin_710m@yahoo.com

CA SĂ AVEM CERTITUDINEA EGALITĂȚII EUROPENE A FIECĂRUI VOT EXPRIMAT!

În legătură cu toate nemulțumirile  ce răbufnesc de câte ori vreun act -  mai mult sau mai puțin oficial, dar  provenind de la un oficial al Uniunii Europene – ne plasează în câte o categorie a doua, ca pe un fel de second-hand european, la limesul aspirației (și drepturilor) politice ale continentului văzut în unitatea sa, tot de atâtea ori, cât se poate de clar, am afirmat că reacțiile noastre nu aparțin acelui curent care s-a dovedit ca eurosceptic. Ci, dimpotrivă, e vorba de reacția firească a unei gândiri naționale care aspiră cu toate simțămintele sale spre europenism iar, dacă se revoltă, se revoltă împotriva acelor persoane și acelor fapte care provoacă euroscepticismul!... Împotriva celor care, încă minați de vreun egocentrism național cu tendințe de superioritate, nu-și dau seama că, eludând criteriile unei democrații reale și ale unui respect personalist pus la baza relațiilor internaționale, impunând diferențieri ce amintesc de regretabile năravuri de superioritate statală, subminează chiar organismul comunitar european pe care au pretenția că îl conduc.

            Din acest punct de vedere, poziția mea nu este eurosceptică, ci doar una de înțelegere a euroscepticilor care iau această poziție, dar  nu cu anumite tendințe de egoism statal în pragmatica intereselor, precum și acei lideri europeni care nemulțumesc. Ci doar a acelor eurosceptici care și-au dorit slujirea unei doctrine unitare comunitare, însă își dau seama că unele măsuri și tendințe, atât în planul vieții materiale cât și a drepturilor sociale, nu au destulă sinceritate spre a servi întreaga populație a continentului.

Asta trebuie să o spunem răspicat. Pentru că există în conclavul european poziții care înclină sau, oricum, chiar dacă nu se exprimă fățiș preferențial, conțin premise spre încurajarea unor elemente de dominație între guvernări.  Există ca atare și nu este cazul aici să vin eu să dau exemple în această direcție de vreme ce fenomenul de euroscepticism a apărut în chiar interiorul organismelor Uniunii. Așa că mă mulțumesc să amintesc unele afirmații care pretind că însăși moneda unică Euro are mai multe afinități decât ar trebui cu Deutsche-Bank și că experiența implementării ei chiar în orice țară dintre cele mai occidentale (nu mai vorbim de cele la care se încearcă acum o oxigenare artificială și nici nu ne gândim la turbulențele pe care le-ar putea aduce sărăciei altora), a avut uneori rezultate împovărătoare, dacă nu chiar devastatoare pentru anumite economii sau anumite categorii sociale.

            Pe asemenea criterii, acum, în prag de noi alegeri europene, în fața apropiatului bilanț pe care va trebui să-l facă cel mai perdant și mai superficial dintre Parlamentele care s-au perindat la Strassbourg și Bruxelles, în fața multor măsuri nesigure și redundante care au caracterizat legislatura ce se încheie, cred că e momentul să formulăm cu toții, limpede și cinstit, ce așteptăm de la viitoarea legislatură continentală. Să ne direcționăm sufragiul, fără obligații ascunse și fără oportunisme, ca un adevărat corp electoral al Continentului care vine să-și exprime civic opțiunile cu certitudinea egalității fiecărui vot exprimat, indiferent unde a fost exprimat, dacă e vorba de actul de opțiune la care subscriem în calitate de cetățeni europeni. Adică fie el, votul nostru european, depus într-o urrnă din Metz-Moselle, ca să dau prioritate marii prietenii europene bazate pe Alsacia și Lorena,  sau prin preajmă, la Nancy, ori  Bonn; fie el depus la Liege sau Luxembourg, ca să recunoaștem de unde provin cei mai buni (dar și cei mai mulți și mai bine hrăniți!) funcționari europeni; fie că ne referim la votul care vine cu tradiția culturală a unor centre precum Heidelberg, Sorbona, Praga și chiar Cluj, fie că ne referim la urnele din zone viticole ca la Porto,  la Chianti,  la Gâmza bulgărească sau la zaibărul Băileștean; fie că luăm locuri istorice de luptă ca Waterloo, Navarone, linia Maginot, Mărășești, Banska Bistrița, locuri turistice din Baden-Baden, din Cipru, din Malta ori de pe Valea Prahovei, sau chiar și locuri rău famate din astăzi mutata Rue des Charbonniers, Pigalle, St.Pauli, ateniana stradă Boucourestiou sau șoseaua de centură a Ploieștilor (că și acolo se votează la fel de democratic!), el, votul, să aibă aceeași valoare și aceeași încărcătură de voință civică, spre binele populației Europei!

            Pentru că, dacă stăm și ne gândim bine la alegătorul nostru așteptat în mai să-și dea votul european, întrebându-ne ce știe el despre entitatea parlamentară pentru care votează, mă tem că-și va aminti doar măsurile coercitive ale pazei granițelor pentru care nu suntem în Shengen și, mai degrabă, pe cele restrictive ale accizelor la carburanți, sigiliilor pe cazanele de țuică, falimentării micilor producători de lapte de la văcuțe autohtone; ale restaurantelor care nu mai au voie la oliviere și la bicarbonat în mititei, ale referendumurilor  a căror gravitate nu e percepută, a timorării unor creștini cu frica de Dumnezeu,  nu neapărat de pretențiile îndreptățite ale invertiților, ci de prea marea atenție care se dă acestora în defavoarea normalității. Precum și, vorba recentă a Guvernatorului Băncii Naționale: riscul de a ajunge la o monedă unică a cărei valoare conferă țăranului român 80 de euro pensie;  adică, nu mult peste abonamentul de metrou al convivului său la patrecerea acestei vieți, dar care trăiește în țări occidentale.     

            Or, când ajungi la un sufragiu universal de această amplă dimensiune, care trebuie să consolideze europeanului conștiința că Patria Unică a continentului său îi oferă certitudini pentru care merită să lupte și chiar să se sacrifice ca să și-o apere (acesta este, doar, și nu altul, sensul votului pe care-l dai pentru o guvernare care știi că te reprezintă!), atunci trebuie și să știi ce aperi, sau pentru ce lupți... Că doar n-o fi prost omul să lupte pentru măsurile restrictive, oricât de înțelepte ar fi ele!!!...

            Avem, ca revers al medaliei, exemplul recent chiar al unor orânduiri foarte discutabile, dacă nu condamnabile, cum ar fi acum dispăruta Jamahirie a lui Gaddafi. Dictatorul a avut susținere până în ultima zi și, dacă n-ar fi deranjat anumite interese confesionale, ar fi fost mai greu de dărâmat. Fiindcă partea de populație care-l susținea știa clar că, de pe urma bunului comun pe care li-l administra acel regim dictatorial, aveau electricitatea, spitalele și învățământul absolut gratuite, nu existau impozite pe imobile și locuințe, iar creditele erau fără dobândă; falsificarea medicamentelor se pedepsea cu moartea, automobilele erau vândute la preț de fabrică, iar litrul de benzină costa 0,14$. Posibil să fie vorba și de unele aberații, impuse artificial; dar ne mai pasă asta când noi, în deplină democrație europeană, privim cum ni se duce bunul comun pe alte direcții, fără folos pentru cetățenii care-i sunt proprietarii de drept, la un mod nu numai speculativ, pe care legile pieții libere îl acceptă cu jumătate de gură; ci de-a dreptul sub semnul speculei ilicite, cea universal penală, care e și mama și sora și urmașa corupției, putând veni din toate aceste direcții?!

            O asemenea întrebare dură și regretabilă se leagă de motivarea votului pe care-l dăm. Fie el și pentru Europa. Ea se conjugă cu sensul interogativ grav și nu caragealesc: „Eu pentru ce votez?!... Că doar n-o să ni se spună acuma că votăm pentru a ni se lăsa mititeii legali în Europa, sau pentru că au recunoscut brevetul cârnaților de aceeași sorginte cu Doamna Udrea!...  Omul votează pentru un crez, pentru un interes, sau pentru că se regăsește reprezentat printr-un program de guvernare, așa că avem dreptul să ne întrebăm cum ne regăsim în programele europene pentru care votăm: Poate Europa aduce o ușurare substanțială și rapidă a împovărărilor noastre, sau o garantare a nivelului de trai? ... Dacă spunem că da, am vrea să vedem un program concret de măsuri în acest sens. Sau, dacă nu pe un domeniu atât de larg, măcar pe unul mai restrâns, mai limitat, cum ar fi chiar și cel mărunt al proiectului de a se plăti pentru celulare un singur abonament european. Da, așa ceva  concret și la obiect, dar mai încurajator pentru nevoile noastre decât telefonul. Orice: o ieftinire de benzină, de produse industriale sau de medicamente. Un deziderat economico-social propunând soluții concrete pentru care să spunem: Da, pentru așa ceva merită să merg la vot. 

            Iată, vorbind de medicamente, chiar că-mi vine o idee prin faptul că lipsa lor acută nu e niciodată o problemă de producție, ci de comercializare. Iar medicamentele, în mod cât se poate de antiumanist dacă ne gândim la etica  și morala creștină a relațiilor comerciale, fac parte dintre produsele la care sunt permise foarte mari adaosuri comerciale, cred că, în mai toate țările europene. Ba, atunci când, cu chiu cu vai, se încearcă un minim de corelare cu bugetele populațiilor respective, te trezești că dispar, ducându-se pe alte piețe unde se vând cu un preț mai bun, ca și cum Schengenul ar fi numai pentru amărâții care au bani de călăuze, iar, în asemenea cazuri, picioru-n prag n-ar trebui pus. 

Ei bine, o reglementare în domeniul acesta, un pachet de măsuri care să impună cât mai marea apropiere  a prețurilor de piață cu prețurile de producție, o serie de restricții care să nu permită abuzuri pe principiul rapace: „când e vorba de sănătate omul dă oricât” și o suită de programe de finanțare cât se poate de încurajatoare și stimulativă a industriei de medicamente  în fiecare țară, a intercesiunii brevetelor și a altor măsuri prin care să se recunoască marele adevăr de natură umanitară că medicamentul nu este o simplă marfă, adică nu este o simplă invenție comercializată conform legilor dure ale finanțelor și nu are nimic de-a face cu suratele sale cosmeticele. Ci: medicamentul este un bun comun care asigură starea de sănătate a populației continentului. Conjugând asemenea măsuri și deziderate exprimate deocamdată numai în acele acțiuni sociale ale Bisericii care își permite să facă apel la „înaltele îndatoriri etice din lumea finanțelor”; fundamentând teoretic un anumit prag pus comercialului față de elementele de securitate a populațiilor și ale ființei umane precum securitatea alimentară, a habitatului, a stării de sănătate, a aspirației la educație în tinerețe și la activitate îndelungată prin îngrijirea socială a senectuții,  până când acestea devin drepturi legiuite într-o nouă concepție despre constituționalitate; făcând ca ființarea parlamentară să urmărească exact asemenea măsuri de descărcare fiscală a industriei de medicamente și de descurajare  a adaosului antiuman în comerțul cu ele, nu credeți că s-ar creiona mai bine personalitatea guvernării unite a Europei, pe criteriile umanismului?... Doar, în diacronia definirii geopolitice a continentului nostru ca o entitate, acest umanism este unanim recunoscut drept cel mai important produs al gândirii ei!

Cândva, în ascensiunea sa, democrația creștină își punea asemenea probleme doctrinare; apoi li s-a năzărit unora nevoia de a pune accentul pe pragmatismul supunerii față de niște legi financiare care li se păreau mai populare decât aspirațiile spirituale născute din morala religiilor. Și iată că, până și în situațiile când respectăm statul de drept,  tot nu știm exact despre ce fel de drept e vorba. Pentru că, tot mai mult, de la statul de drept umanitar, începem să eșuăm spre statul de drept fiscal; stat în care liderii cu viziunea politică a valorificării resurselor umane sunt înlocuiți de funcționarii care știu mai bine să le taxeze pe acestea. Iar problema bunului comun care, prin însăși natura lui nu produce taxe, ci produce direct capital și avantaje pentru cetățeanul-proprietar al lui, nu mai intră în atribuțiile nimănui, tocmai pentru că starea de confuzie aduce avantaje unor anumite cercuri spoliatoare.

Ideea mi-a venit întâmplător, printre altele. Căutând și eu, pentru a mă simți mai la rostul meu în  calitate de cetățean al Europei, un argument superior celui al lărgirii abonamentului la telefonia mobilă. Dar tare aș fi fericit și tare m-aș simți motivat să merg la vot, dacă aș vedea  în anumite programe electorale deziderate de genul: „UN COMERȚ CU FAȚA UMANA PENTRU PRODUSELE FARMACEUTICE CARE ASIGURĂ SĂNĂTATEA POERSOANEI UMANE”.
 

Corneliu LEU
leuc@upcmail.ro