O data cu ultimele
arestari din Primaria Capitalei, s-a ridicat pentru prima data problema
scumpirilor nejustificate la utilitatile publice, respectiv tariful la
apa in Bucuresti. Nu stiu ce final va avea, dar chiar daca va avea un
final fericit, adica va conduce la scaderea tarifelor si se vor verifica
si tarifele la celelalte utilitati, va fi prea tirziu pentru cei care
urmare scumpirilor enorme si nejustificate impuse de UE, au saracit
intr-atita incit au murit de foame ori de frig, s-au sinucis din saracie
si disperare ori au fost nevoiti sa-si paraseasca tara.
UE, o organizatie suprastatala corupta si anticrestina pina in maduva
oaselor, pe care inca multi o considera salvarea noastra, a gasit in
Romania niste conducatori corupti (pe care chiar ea, UE, SUA si Israelul
i-au ajutat sa ajunga la conducere) si prin care au impus ca Romania sa
renunte la suveranitate, ne-au obligat sa vindem pamintul romanesc
europenilor cu bani, ne-au obligat sa privatizam ce mai exista rentabil
in Romania companiilor europene (in primul rind toate serviciile de
utilitati publice), ne-au obligat sa majoram tarifele si sa le oferim
multe alte facilitati (ori fiscale, ori sa acceptam biruri noi pentru
serviciile oferite). Aceasta, a inceput cu mult timp inainte, pregatirea
fiind facuta deja pina sa intram in UE.
O sa va povestesc un episod despre care, in afara de saptaminalul
“Academia Catavencu”, nu a scris nimeni. Sesizind nenorocirea care ne
asteapta, la inceputul anului 1999 mi-am pierdut o luna si jumatate
cautind facturile vechi individuale incepind cu ianuarie 1997, rugind
administratia blocului sa imi puna la dispozitie facturile comune in
aceasi perioada, cautind cursul valutar (care pe atunci nu era pe net),
cautind si studiind nenumarate acte normative care loveau interesele
romanilor. Apoi, am redactat o actiune judecatoreasca (ordonanta
presedentiala) la care s-au raliat si alti luptatori in revolutie
(Claudiu Iordache – fost prim-vicepresedinte al FSN, Nica Leon – la acel
moment presedintele Partidului Liber Democrat si Constantin Calacea –
la acel moment presedintele Asociatiei “21 Decembrie 1989”). Prin
aceasta actiune, inregistrata la Judecatoria sectorului 1 la data de 22
februarie 1999 sub nr. 3039/1999, am solicitat instantei sa constate ca
prin politica sa, Guvernul Romaniei incalca dreptul cetatenilor Romaniei
de a li se asigura un nivel de trai decent, conform art. 43 din
Constitutie. Pe parcursul procesului, au formulat cereri de interventie
in interesul nostru fostul deputat Horia Radu Pascu, Uniunea Veteranilor
de Razboi si Urmasilor Veteranilor, Asociatia “15 Noiembrie 1987”
Brasov, Asociatia revolutionara “21 Decembrie 1989” Bucuresti, Asociatia
revolutionara “Alianta Poporului”, Asociatia revolutionara “Liga
Nationala a Luptatorilor din Decembrie 1989”, Uniunea Democrat Crestina
(condusa de revolutionarul Ion Gitlan) si Asociatia Generala a
Economistilor din Romania – filiala economistilor consultanti.
Prin sentinta civila nr. 7994/20 mai 1999 cererea a fost respinsa ca
fiind inadmisibila pe calea ordonantei presedentiale. Imi este greu sa
ma pronunt asupra acestei motivari – in practica judecatoreasca nu a
existat niciodata o cerere de constatare pe cale de ordonanta
presedentiala, dar saracirea accentuate si alarmanta a poporului roman
nu prezenta caracter de urgenta? Ne-am conformat insa si, la 20 iulie
1999, am formulat o noua cerere, in baza dreptului comun, de data
aceasta fiind 12 reclamanti (la cei 4 reclamanti initiali, s-au alaturat
toti cei 8 intervenienti). In acest nou proces au formulat cerei de
interventie in favoarea noastra Partdidul Liberal Democrat Roman condus
de Niculae Cerveni (fostul PNL-CD) si Federatia Educatiei Nationale.
Aceasta noua actiune a fost respinsa rind pe rind la fond, in apel si in
recurs; apoi, a fost respinsa si de CEDO (aparatoarea bancilor si
companiilor mafiote din UE) la data de 6 septembrie 2007.
Acum, haideti sa va spun cine nu a vrut sa bage in seama actiunea
noastra (si poate ca memoria nu mai ma ajuta sa-mi amintesc pe toti).
Eu personal i-am dat actiunea lui Ion Gavra (pe atunci vicepresedinte
PUNR), iar Nica Leon i-a dat actiunea lui Corneliu Vadim Tudor. Le-am
cerut sa intre si ei in proces ca intervenienti, dar au refuzat. Asta
insa nu l-a impiedicat pe Gavra sa prezinte calcululele mele intr-o
emisiune TV in care critica guvernul. Au mai refuzat sa intre in proces
UFD-ul lui Vosganian si ApR-ul lui Melescanu.
Am pierdut ore intregi cu sindicatele. Liderii marilor centrale
sindicale (CNSRL-Fratia, Cartel Alfa, CSDR) se dadeau ascunsi – tot
timpul, cind ii cautam, erau plecati la congrese sindicale in
strainatate. Le-am lasat si lor copiile actiunii si a ramas ca pastram
legatura telefonic. Degeaba, ei nu m-au sunat niciodata iar cind ii
sunam eu, imi spuneau ca inca nu s-a hotarit nimic – pina cind mi-am dat
seama ca nu are rost sa ii mai sun. In schimb, Bogdan Hossu, ca si
Gavra, prezenta la TV calculele mele pentru a critica guvernul. Apoi, am
aflat un lucru: unii dintre marii sefi ai sindicatelor fusesera pusi
acolo de securitate, pentru a putea fi controlati! Aveau dosare de
informatori! Din aceasta cauza ei faceau greve pe cont propriu, dar
niciodata nu s-au corelat pentru o greva generala care putea sa darime
orice guvern ticalos!
Am avut o discutie halucinanta cu sindicalistii de la Metrou. Radoi era
plecat in strainatate (este de mirare?), dar cei cu care am vorbit si
le-am dat actiunea sa o citeasca, m-au asigurat ca in prima sedinta
(chiar in dimineata zilei in care dupa amiaza procesul avea termen de
judecata) vor aproba sa intre in proces. M-am dus la ei cu cererea de
interventie gata redactata, doar sa o semneze. Si totusi, mi s-a spus ca
la nivelul conducerii s-a stabilit ca ei, nefiind bugetari, nu pot sa
intre in proces! I-am intrebat: ”Dar voi nu primiti subventii de la
stat?” “Ba da!” “Deci, sinteti bugetari; dar voi nu sinteti si cetateni
romani? Pe voi nu va afecteaza aceste scumpiri enorme si nejustificate?”
“Imi pare rau, dar membrii conducerii au plecat, asa ca nu se poate
vota din nou”.
Dl. Bobulescu, presedintele “Alma Mater”, m-a anuntat refuzul conducerii de a intra in proces, dar cel putin ne-a urat succes.
La fel de halucinanta mi s-a parut consecinta discutiei la Liga
Studentilor. Le-am expus ideea, le-am dat o copie a actiunii, a ramas ca
pastram legatura telefonic dupa ce se intilneste si hotaraste organul
colectiv de conducere. Dupa o asteptare rezonabila fara nici un raspuns,
i-am sunat eu – o tinara mi-a raspuns comunicindu-mi ca intrucit nu au
stiut unde au pus actiunea, nu au mai luat-o in discutie!Uniunea
Nationala a Pensionarilor din Romania ne-a tratat tot cu refuz.
Presedintele ne-a spus ca ei tocmai au fost in audienta la Cotroceni si
Emil Constantinescu le-a promis ca toate problemele lor vor fi
rezolvate. Dupa citeva luni, l-am vazut la TV pe acelasi presedinte cum
declara ca au fost mintiti si ca toti pensionarii din tara vor iesi in
strada; nu a iesit nimeni.
Nu au vrut sa intre in proces nici Liga Apararii Drepturilor Omului
si nici Grupul pentru Dialog Social (pe atunci, nu stiam ca GDS este
principala oficina sionista in Romania).
Am dat copii ale actiunii la “Adevarul”, “Romania Libera”, “Jurnalul
National” (am asteptat 4 ore sa intram la Marius Tuca, dar nu a avut
timp de noi, asa ca am lasat actele la receptie); am dat la Associated
Press si la Europa Libera – degeaba! Am anuntat toate posturile TV.
Nimeni nu a comentat, nimeni nu a venit la proces! Dupa mai bine de 15
ani, poate sint unii pe care i-am uitat.
Si acum, haideti sa vedem care sint cifrele de care vorbeam:
Santajati sa privatizam serviciile de utilitati publice in favoarea
companiilor din UE, prima victima a fost Romtelecom. Romanii stiu ca 51 %
din actiunile Romtelecom au fost “privatizate” in favoarea OTE,
companie nationala a Greciei (ce privatizare este asta, cind vinzi unei
companii de stat?). Doar ca vinzarea nu a fost catre OTE, ci catre
“puiutul” acestuia, OTEROM, infiintat de OTE in Cipru, cu o mai putin de
o luna inainte de “licitatie” si cu un capital de cca. 9.000 $; si doar
ca noi nu am vindut 51 % din actiuni, ci doar 35 % – restul de 16 % au
fost cedate gratis de statul roman, cu titlu de uzufruct! Cum prin
aceasta privatizare frauduloasa s-a incalcat in trei rinduri Constitutia
Romaniei, cum subevaluarea firmei evreiesti (din SUA) Goldman Sachs
ne-a privat de multe miliarde de $ (pentru aceasta subevaluare, guvernul
oferindu-le si un “onorariu de succes” de aproape 10 mil. $) , cum cei 7
membrii ai comisiei de privatizare (in frunte cu raposatul fost
prim-ministru Radu Vasile) au incasat o mita de 75.000.000 $, cum Laura
Codruta Kovesi s-a dat peste cap sa ingroape aceasta ancheta, ar fi prea
multe de scris. Cine vrea sa afle, sa citeasca pe internet “Codul lui
Lucifer II”. Eu o sa ma refer la cresterile de tarife, in conditiile in
care ministrul Sorin Pantis (unul din cei 7 mituiti) declara ca o data
cu privatizarea Romtelecom, tarifele vor scadea:
– la 1 ian. 1997 abonamentul lunar era de 4.800 lei (1 ,16 $); la 24
aprilie 2003, abonamentul ajunsese la 178.500 lei (5,33 $) –
privatizarea a condus la o crestere de 37,2 ori mai mare decit
devalorizarea leului in perioada 1997-2003;
– taxa de service (care pe timpul dictaturii Ceausescu nu exista, fiind
inventata in 1993 de guvernul Vacaroiu) a crescut de la 520 lei (0,1257
$) la care s-a adaugat TVA-ul, la 8.731 lei (de 16.8 ori mai mult);
– impulsul telefonic de 3 minute (20 lei, adica 0,5 centi) a ajuns la
738 lei un impuls de 40 secunde – o scumpire per secunda de 166 de ori!
Actiunea noastra, desi respinsa, a avut unele efecte: Consiliul
Concurentei (pirit si el in proces), a declarat avansul spre decontare
impus de Sorin Pantis ca ilegal si a obligat Romtelecom sa il restituie,
Romtelecom fiind astfel nevoit sa reduca din factura fiecarui abonat
cite 80.000 lei; apoi, Romtelecom a fost nevoit sa renunte si la taxa de
service.
In ce priveste seviciile de furnizare a energiei electrice si gazelor
naturale, aruncate si ele (ca pret al intrarii noastre in NATO si UE)
in bratele hienelor europene (francezii de la Gaz de France, devenit GDF
Suez, devenit zilele acestea Engie, nemtii de la E.ON, italienii de la
ENEL, cehii de la CEZ, etc.), jaful este coplesitor. In primul rind, in
ce priveste consumul de energie electrica, ni s-a impus o taxa noua, pe
care pe vremea lui Ceausescu nu o plateam: taxa de abonament (infiintata
la 6 iunie 1999) devenita ulterior “rezervare” – adica EI cistiga chiar
daca noi nu consumam: fiindca ne-au facut favoarea sa ne preia din
retelele electrice create sub Ceausescu, fie ca noi consumam, fie ca
lipsim din localitate si deci nu consumam, trebuie sa le platim un
tribut zilnic pentru faptul ca au acceptat sa ne preia contractul. O
magarie la fel au incercat si cei de la gaze – doar ca atunci a iesit un
scadal mare intrucit in lunile de vara abonamentul costa mai mult decit
consumul, s-a renuntat.
Hai sa trecem la evolutia tarifelor: la 1 ian. 1997 1 kW/h costa 73
lei (1,76 centi); la 24 aprilie 2003 costa 2.141 lei (6,4 centi);
astazi, cu TVA, depaseste 10 centi. Pentru cei care nu cunosc istoria
TVA-ului, aceasta nu este din vechime, pe vremea lui Ceausescu nu exista
TVA, exista doar ICM (impozit pe circulatia marfurilor) care era de
15,5 % si, cum ii spunea si numele, se aplica doar la marfuri; astazi,
se aplica si la toate serviciile, se aplica chiar si la ce ar trebui sa
fie gratuit, adica la infaptuirea justitiei (de pilda, azi nu mai ai
dreptul sa ceri in nume propriu infiintarea si executarea unei popriri,
ci trebuie sa te adresezi unui executor judecatoresc care iti ia un
avans cu 1.000% mai mult decit acum 10 ani + TVA.
Intre timp, la facturi s-au adaugat accize (in facultate, la cursul
de economie politica, eu am invatat ca accizele sint taxe suplimentare
aplicate la produsele de lux – asta inseamna ca sub noua ocirmuire
lumina si benzina sint produse de lux), contributie pentru cogenerare,
certificate verzi si, desigur, TVA. CEZ mai percepe in plus si
componenta plata concurentiala – CPC. In ce priveste gazele naturale: la
1 ian. 1997, pretul era de 63 lei (1,5 centi) m.c., iar la 24 aprilie
2003 era de 3.274 lei (9, 82 centi). In ce priveste firma CEZ, care ii
fura pe olteni si pe argeseni, am doua necazuri personale: satul de
agitatia politica inutila (fiindca m-am convins ca totul este deja
hotarit), imi doream un singur lucru: sa-mi termin viata, ca si tatal
meu, lucrind gradina din fata casei stramosesti; ei bine, dornice de
acea casa (veche de peste 90 de ani, dar cu o pozitie superba), unele
rude au vrut sa ma omoare; fiindca nu era prima incercare, m-am hotarit
sa nu-mi fortez norocul, ci am parasit judetul Valcea; apoi, am aflat ca
cei de la CEZ au venit si mi-au spart usa ca sa reinstaleze lumina
celor care nu prezentasera nici un act care sa le permita asa ceva; nu
am facut nici o plingere penala, fiindca mi-era prea multa sila de
justitia din Romania, de injustitia justitiei pe care din pacate am
trait-o mai mult decit oricine;
– renuntind la visul meu de a muri (linistit si eventual fericit in
casa bunicilor), mi-am cumparat o bojdeuca asemanatoare in Muscel – si
acolo, furtul CEZ era la fel: fostii proprietari achitasera, pausal,
citeva sute de kW in plus; cind eu am incheiat noul contract, mi s-a
spus ca vechii proprietari, aveau intr-un alt cont, pasiv, un mare
debit, care nu se poate compensa cu ce s-a platit in avans de altii. A
trebuit tot eu sa platesc acest pretins debit (pentru care nu am primit
nici o factura ci doar o hirtiuta cu suma de plata), desi banii platiti
in plus in avans de fostii proprietari erau mai multi decit pretinsul
debit.
Termoficarea. La 1 ian. 1999, gigacaloria era 21.800 lei (5,7 $); la 1
ian. 1999 ajunsese 95.500 lei (8,72 $); la 24 aprilie 2003 crescuse la
800.000 lei (23,99 $). Sistemul de termoficare incalzea caloriferele ca
in decembrie chiar si atunci cind afara erau 20 de grade. De ce? Ca sa
se consume cit mai mult. O sa va dau o explicatie pe care ar trebui sa o
aibe in vedere si cei de la DNA. Pe la mijlocul anilor ’90 un prieten
al carui nume nu il dau fiindca nu i-am cerut permisiunea, a facut o
vizita in Ucraina. Leonid Kucima, presedintele din acel moment al
Ucrainei, care aprecia in mod deosebit rolul jucat de prietenul meu in
revolutie, a vrut sa il cunoasca si, mai mult decit atit, a vrut sa il
ajute oferindu-i un contract prin care sa importe din Ucraina
combustibilul necesar pentru incalzirea Bucurestiului. Facind calculele,
prietenul meu a constatat ca pretul incalziirii ar scadea in Bucuresti
cu 40 %. Intors in Bucuresti, s-a dus la “decidenti” (nu mai tin minte
exact unde). A fost ascultat dupa care, zimbind, “decidentii” au spus ca
pretul gigacaloriei nu va scadea. De ce? Fiindca 40 % din pretul
combustibilului folosit pentru incalzirea Bucurestiului era comisionul
primit de “decidenti”.
Si am ajuns la apa. La 1 ian. 1997 1 m.c. de apa rece costa 500 lei (12
centi), la 1 ian. 1999 crescuse la 1.565 lei (14,3 centi) iar la 24
aprilie 2003 ajunsese 8.478 lei (25,42 centi). Azi, 1 m.c. de apa rece
costa 7,08 lei (adica cca. 1,75 $). In plus s-a introdus (ceea ce pe
vremea dictaturii Ceausescu nu exista) taxa de canalizare: la 1 ian.
1999 era de 74 lei/m.c. (1,8 centi), la 1 ian. 1999 era de 385 lei/m.c.
(3,5 centi) iar la 24 aprilie 2003 (ultima actualizare in fata
instantelor) ajunsese la 1.879 lei (5,6 centi).
In timpul lui Viorel Lis, RGAB a fost privatizata, fiind preluata de
compania franceza “Les eaux Vivendi” (“Vivendi waters”). Ca si in cazul
lui Sorin Pantis, Viorel Lis ne anunta ca in urma privatizarii,
calitatea apei va creste iar tarifele vor scadea. Doar ca PDG-ul de la
Vivendi, evreul francez Jean-Bernard Levy, nu a tinut cont de vorbele
lui Lis: tarifele au crescut continuu si in plus, au aparut doua taxe
noi: bucurestenilor li se factureaza lunar in plus 0,5 % din consum
pentru evacuare apa meteo (chiar si in lunile in care nu pica strop de
ploaie) si 0,70 % cu titlu de taxa tehnica.
Contractul de privatizare a fost redactat si semnat, ca intotdeuna, in
defavoarea romanilor. Ambiguitatile lui au permis francezilor sa nu isi
respecte investitiile asumate. Astfel, noi platim pentru evacuarea apei
de ploaie, dar cind ploua torential, multe zone din Bucuresti se
transforma in piscine, intrucit nu au fost facute nici un fel de
investitii.
Au mai fost aduse in discutie multe alte aspecte, dar nu vreau sa va plictisesc.
Actiunea a avut unele efecte pozitive pentru romani (restituirea
avansului spre decontare perceput de Romtelecom, desfiintarea taxei de
service perceputa tot de Romtelecom, desfiintarea taxei de igienizare
perceputa de Primaria Bucurestiului).
Dar a avut si alte efecte, asupra initiatorilor. Dupa schimbarea din
anul 2000, noi am continuat actiunea in justitie. Represiunea a venit pe
timpul guvernului Adrian Nastase.
In ziua de 6 martie 2001, Partidul Liber Democrat condus de Nica Leon
a fost evacuat din sediu. Evacuarea a fost efectuata in baza unei
hotariri judecatoresti in care in recurs, in locul Partidului Liber
Democrat, a fost citat Partidul Liberal Democrat (condus de Niculae
Cerveni)! Procesul a fost initiat de Pavel Todoran, fostul presedinte al
CNSLR-Fratia si proaspat deputat PSD. Acesta, gratie unui notar corupt,
obtinuse un act care il prezenta ca urmasul Confederatiei Generale a
Muncii, cea care acum cca. 70 de ani primise fara acte sediul. Din cite
stiu, dupa ce a obtinut actul de proprietate, Todoran a gajat cu aceasta
cladire importul a sute de mii de aparate TV (mi se pare ca Samsung),
pe care se pare ca nu l-a achitat. Acum 10 ani, cladirea devenise sediu
Alpha Bank.
In aceeasi zi si cu aceeasi ocazie, a fost evacuat si cabinetul meu de
avocatura, care isi avea sediul in aceeasi cladire – fara ca eu sa fiu
citat in proces.
Constantin Calancea avea o fabrica de piine si citeva magazine intr-o
piata din sectorul 4. Dupa ce Adrian Nastase a ajuns prim ministru, pe
capul lui au cazut controale zilnice: pe rind politia economica, garda
financiara, autoritatile sanitar-veterinare, etc. Intotdeauna, se gasea
ceva ca sa fie amendat. De pilda, un afis care trebuia scris cu
caractere de 12, era scris cu caractere de 11. Rotile de la masina ii
erau taiate noaptea. A fost atacat si batut pe strada. La un moment dat,
cineva m-a rugat sa-i transmit lui Calancea ca daca inceteaza sa-l
atace pe Adrian Nastase, scapa de toate grijile – Calancea a refuzat si,
la scurt timp, in urma unei adunari generale nestatutare, a fost dat
jos din fruntea Asociatiei “21 Decembrie 1989”.
Citi stiu cit au avut de suferit cei care si-au iubit tara si au sacrificat totul pentru ea?
Dan Cristian Ionescu